nepricepuților pricepeți ce vă zic
oricât de prost aș fi
oricât de mic
oricât de slabă-i inima-n bătăi
am viață-n trupul
plin de vânătăi
în rana grea din piept de-ați îndrăzni
jalea s-ar duce
nu m-ar copleși
simt alb de îngeri altceva nimic
nepricepuților
pricepeți ce vă zic
71 de ganduri 
Cum am putea pricepe, daca suntem nepriceputi ? 🙂
tocmai asta si e: cum am putea noi pricepe lucrurile mai presus de fire cand lucram si nu o data impotriva firii? Eu cred ca totul e o chestiune de onoare in primul rand a lui Dumnezeu. Minunile se intampla pentru numele Lui cel mare si pentru ca mila biruie dreptatea.
Totul tine de evolutia si perceptia fiecaruia în raport cu Cuvântul lui Dumnezeu, acest superb cod genetic tainic din care si prin care evolutia si binele tuturor speciilor biosferei depinde de evolutia sau regresul tridimensional al speciei superioare, acest ‘animal’ rational-sentimental stapânului pamântului, homo sapiens sapiens…
din pacate nu simt ca de mine ar depinde ceva anume din ceea ce e cu adevarat maret pe lume.
„Picurând întruna umila picatura, e-n stare-ncet sa roada si piatra cea mai dura.” – Petrarca –
bun petrarca. sa il mai chemi pe la mine.