Arhive lunare: septembrie 2011

Un om de categorie grea

Ca şi cum o mână de a Ta ar şterge cu buretele cele scrise de cealaltă, clipa mâniei Tale poate prăpădi truda unei săptămâni întregi de lucru. Am avut o mare surpriză să constat într-una dintre apocrife că Tu eşti … Continuă lectura

Lasă un comentariu

Unde suntem?!

Eram în baie. Piciul si cu mine. Fecioru’ mai mare stinge becul peste noi. Piciul, nelămurit, din beznă: „Unde suntem?!” Eu i-o întorc: „Unde suntem?” La care, piciul, lămurit: „Nu mai suntem…”

Publicat în De-ale copiilor | Lasă un comentariu

Noi nu vom muri niciodată

Plângând m-a întrebat Sebi dacă eu şi maică-sa vom muri. I-am spus după cum m-ai învăţat Tu că noi nu vom muri niciodată. „Ţie ţi-a fost dor de părinţii tăi?” Întrebările lui erau arzătoare şi mă topeau ca pe o … Continuă lectura

Lasă un comentariu

Un drum către inima celuilalt

Când eram mai tânăr Te întrebam mai des cu privire la planurile mele; nu zilnic, pentru că deprinderile mele, sănătatea şi inteligenţa mea Ţi-o luau înainte cu o încredere tupeistă care neglijându-Te, inconştient, Te dispreţuia şi Îţi subestima puterea. Suficient … Continuă lectura

3 comentarii

Cântec de leagăn

Pentru că Împărăţia Ta este a celor care se aseamănă copiilor, trebuie să mă duci cumva în copilărie. Mi-ar face bine după atâtea renaşteri şi iluminări discutabile şi uneori prea subtile pentru facultăţile mele intelectuale să mă adopte din nou … Continuă lectura

2 comentarii

În mijlocul tornadei

Nu aş dori să sfârşesc mumificat. Nu aş dori ca prejudecăţile mele să fie, de fapt, masca unor ezitări care ulterior să se transforme în împotriviri veritabile care să împiedice binecuvântările Tale să mă mai atingă. Scapă-mă, prietene, de grumazul … Continuă lectura

Lasă un comentariu

Un om „fără judecată”

„de câte tăceri va mai fi nevoie pentru ca, în sfârşit, să te aud?„ M-ai pus să îi cresc până la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii Tale. Dragii de ei habar nu au ce li se întâmplă, … Continuă lectura

Lasă un comentariu

Nu va trebui să porneşti la drum

Când Îţi spun despre idealul meu de frumuseţe fizică, morală şi, mai ales, duhovnicească nu vreau să dau de înţeles că Ţi-ar vorbi un om care şi-a urcat Golgota şi şi-a înfipt crucea în căpăţână şi nu i-a mai rămas … Continuă lectura

2 comentarii

Ce m-ar putea nemulţumi?

Şi fulgii cât sunt ei de uşori şi tot cad, aşa că nu se ştie dacă, scăpând de povara ei, inimii mele îi va reuşi zborul. Şi totuşi nici să tac nu îmi vine aşa că eu Îţi spun ce … Continuă lectura

Lasă un comentariu

În rest, supărări fără pic de Duh sfânt în ele…

Ce aproape de mine sunt vămile văzduhului. La cât de iute de picior e mânia mea,  era să depăşesc şi azi dreapta măsură şi să trec dincolo de margini, să mă revărs ca o apă pe veci risipită. Tu erai … Continuă lectura

Lasă un comentariu

Urmaşii visului Tău

Sunt convins că nu ştiu adevărul, că aproximez incert pe marginea lui. Habar n-am ce îmi lipseşte: tandreţea (Sami ar spune „candoarea că aia e cu totul altceva”) sau curajul sau luciditatea sau calificarea Duhului, dar mă tem că nu … Continuă lectura

Lasă un comentariu

Şi eu

În seara asta Sebi zice: „Abia aştept să merg mâine la şcoală!” La care frate-său mai mic, Alexis, o spune pe a lui: „Şi eu abia aştept să nu merg la grădiniţă!” Perfect logic!

Publicat în De-ale copiilor | Lasă un comentariu

Tu ne chemi pe nume pe fiecare

Liviuţa mi-a spus că Tu îi cercetezi rărunchii. Tu ai luat chip de rob ca să fii cu noi şi iată că ni te interiorizezi. Tu ştii toate modalităţile prin care să intri omului în suflet. Şi Aneta… ce nume … Continuă lectura

Lasă un comentariu

Certitudinea Învierii

http://www.youtube.com/watch?v=D9lkXjQ935Y Fraţii de la Toflea mi-au înălţat sufletul până la Tine. Nu îmi pasă că melodia ar putea fi un plagiat, că are iz manelist şi că nu are nu ştiu ce profunzimi (decât bineînţeles dacă mi-ai spune Tu personal … Continuă lectura

Lasă un comentariu

Temeiul mâniei

Sunt obosit şi intenţionam să trec pe vârful picioarelor, fără să Îţi spun nimica, dar m-am temut să nu mă fure ceva nesemnificativ şi, aşa, să mi se risipească fără rost bucăţica asta de seară pe care o revarsă peste mine … Continuă lectura

Lasă un comentariu

Un loc de întâlnire

Îmi sună limpede în urechi îndurarea cu care mă întâmpini în fiecare zor de zi: „Bună dimineaţa, chipule!” Ca toate cele de până acum şi aceasta este ziua Ta: veşnic să îmi trăieşti, Împărate! Da, fiecare zi e un cadou … Continuă lectura

Lasă un comentariu

Stau în staulul meu…

Mă bucur că am început acest dialog. Ştiu că nu se va mai termina niciodată. Căruia din noi  i-ar putea trece prin gând să renunţe? Tu eşti un prieten credincios, prin definiţie, ca un ciobănesc mioritic. Nu sunt circumstanţe care … Continuă lectura

Lasă un comentariu

***

M-am gândit să îmi scriu propriile mele rugăciuni şi să mi le recitesc până în ziua în care Tu mi le vei împlini. Fără îndoială că sfinţii care se nevoiesc se roagă mai la subiect decât aş putea-o eu face … Continuă lectura

2 comentarii

Omul „mare” – Bagati de seama – Logosul

Un om nu e „bun” (calificat) pentru ca toti ceilalti sa se vada cat de rai si de prosti sunt. Nimeni nu ajunge „mare” pentru a-i putea dispretui pe „cei marunti”, ci pentru a-i sluji.  Ca si vaca care e … Continuă lectura

Lasă un comentariu