îndrăgostit de somn
dorm pe podea
în spate-mi crește-ntruna crucea grea
batjocura
blestemul dureros
mi se lipesc de piele și de os
prădat de hoți
lipsit de mângâieri
mă zăvorăsc în rugă și-n tăceri
în răni înăbușesc
oftatul meu
să înflorească-n ele Dumnezeu
A republicat asta pe RoEvanghelica.
Duioșie…
ochi bun…
Amin !
omul care gaseste amin-ul are adunare.
eu sunt „adunare”
…si sper din Suflet, sa nu te fi suparat prea tare…
trebuia sa ma supar? faptul ca esti kappa-ul meu, constanta care nu ma uita… o floare, adica.