în truda mea firea se-nchină

în jugul meu rupt
osteneala
îmi biruie moartea greșeala

de mijloc mă ia
de picioare
m-aruncă în somn și în mare

mă surpă în gol
și-n țărână
și tandru m-apucă de mână

în truda mea
firea se-nchină
cu fața întoarsă-n lumină

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la în truda mea firea se-nchină

  1. Iosif zice:

    Ne ostenim pentru tarâna,
    Si rupem jugul mântuirii.
    Ne-ndepartam toti de Lumina,
    În labirintu-ntunecat al firii.

    Exista-n om scânteia vietii,
    Eternitatea-i scrisa-n gene.
    Iubirea este haina tineretii,
    Si-a Vietii autentice…eterne !

  2. clipederaidiniadulmeu zice:

    Ce simple cuvine si care spun atat de multe. Numai maiestria poate sa le aseze in asa fel incat sa atinga profunzimea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s