Pocaiti-va!

Pocainta este calea care duce la izvor,
Unde curge apa vie pentru orice muritor.
Pocainta este calea – cea mai buna dintre cai –
Care-ndreapta spre izbanda pasii celor buni si rai. (Nicolae Moldoveanu)

„Pocaiti-va!” spune Hristos in Evanghelie si credeti in Evanghelie cand va spune sa va pocaiti. Pocainta este mesaj esential al invataturii crestine. Dupa felul nostru desert de vietuire si ratacirea pe aiurea, departe de Domnul, venirea noastra in fire se cheama pocainta. Orice om cand se intoarce la Dumnezeu o face prin pocainta. Este vreun om care sa o fi facut altcumva? A intrat vreunul in Imparatia cerurilor sarindu-i gardul si ocolindu-i usa? Intrati pe poarta cea stramta! Nu ti se face sa te subtiezi, nici sa te pleci, smerindu-te? Nu ti se face de o parere de rau pentru cat ai suparat fata lui Dumnezeu? Nu-ti vine sa te bati cu pumnul in piept si sa te vaiti pentru cat de mult rau e pe lume din pricina ta si alor tai pe care inca ii iubesti?

Avem destula nerusinata indrazneala ca sa ne ridicam fara nici un scrupul privirile ferestre murdarite catre chipul senin si curat al Sfintei Treimi. Cum de a putut Satana sa ne umple inimile in halul asta incat nu numai ca ne inselam singuri dar L-am minti, daca ar fi cu putinta, si pe Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu. Cine da dosul sperand ca o sa scape el cumva, nu face fapta vrednica de pocainta. Trebuie sa ne infatisam inaintea lui Dumnezeu chiar daca dati in vileag nu ne mai ramane decat pocainta.

Nu am smirna ca si magii, nici tamaie si nici aur
Lacrimile pocaintei imi sunt singurul tezaur.

Orice nenorocire de pe lume trebuie sa ne aminteasca ca si noi ne vom nenoroci daca nu ne pocaim. Mor, uneori, oameni buni, aparent, inainte de vreme. „Credeti ca erau mai rai decat voi?” le spune Iisus ucenicilor cand aud de barbatii aceia peste care cazuse turnul nu stiu carei biserici. Neasteptandu-le raspunsul, Domnul le spune ca o pierire ca a acelora ne asteapta pe toti nepocaitii. Ce garderoba grozav de minutios aleasa mascheaza goliciunea noastra existentiala cand cu adevarat bine ne-ar sta in sac si cenusa.

Nu se pune problema daca trebuie sa ne pocaim, ci: cata pocainta sa facem? Stiti cata? Atata pocainta cat ne bate inima in piept. Sa ii dam voie inimii noastre zdrobite sa isi faca rugaciunea: „Doamne, ai mila de mine, pacatosul!” si poate vom trai.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Pocaiti-va!

  1. lion zice:

    Ai spus bine ce inseamna pocainta dar si lipsa pocaintei inseamna in final desfiintarea chipului de Dumnezeu din tine, si din aproapele, prin mandrie, si prin ignoranta, dar prin pocainta adevarata incepi din nou sa-l lasi pe Dumnezeu sa sufle in sufletul tau.
    Sa fii binecuvantat!

  2. 71ganduri zice:

    Sunt intru totul de acord cu tine: sa-L lasam pe Dumnezeu sa ne sufle in suflete, ca unei corabii vantul in vele. Duhul Sau sa ne mane si sa ne adune, sa ne si calauzeasca, ca pe Israeliti norul! Daca traim in Duhul, in Duhul sa si umblam. Si eu te binecuvantez in numele Domnului!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s