Pentru mine toate icoanele inchipuiesc.
Nu vad in ele decat usi: nu ne ramane decat sa trecem prin ele si daca tot am capatat trecere de ce am mai fi suparati: ce altceva ne-am fi dorit?
Si botezul asta mantuitor fara care nici credinta nu poate lucra tot o icoana e. Icoana plange abia cand vede fapte vrednice de pocainta si inimile copiilor si ale parintilor intorcandu-se unele catre altele. In rest pana si botezul ajunge de jale, o „nazbatie teologica”, un scandal eclesial, o fantasma.
Daca icoana asta inchipuitoare mantuie celorlalte ce le lipseste sa slujeasca mantuirii noastre?
Buna se inchipuia cand isi facea poza si se pieptana in „cotatoare”. Mie asa mi se pare ca toate oglinzile au chip intunecos, ceea ce nu ar trebui sa ne impiedice sa traim ca fii ai luminii.
Pe mine nu ma mira deloc ca maica Domnului plange in icoana cu lacrimi de mir. Nu adauga nimic credintei mele si nici nu mi-o imputineaza. As spune totusi ca sporeste taina careia m-am facut partas.
71 de ganduri 
Icoanele sunt reprezentarii artistice, clisee imaginare, creatii ale plasmuirii mintii si sentimentelor omenesi, sau imitatatii ale lucrurilor materiale reale, obiective create de mâinile omului imperfect, pacatos, numite ce Scripturi „idoli”, iar cei ce se închina la acestea sunt numiti idolatri ! No offence !
https://biblia.resursecrestine.ro/iuda
Ma intreb si eu: caror idoli li se inchina credinciosii zilelor noastre? Canoanele noastre n-au in ele nimic idolatru? Exista bine fara urma de rau si rau fara urma de bine? Poezia mea face cat o icoana? Rataceste sau arata Calea?
Citeam in Neemia ca evreii nu au mai tinut sarabatoare corturilor de nu stiu cat amar de timp si totusi Iahveh nu i-a traznit. Ma gandesc ca Dumnezeul noului Testament nu e atat de suparacios ca in Vechiul Sau Legamant.
Jertfa Golgotei e un argument puternic in favoarea gratiei si milei si indurarii si blandetii dumnezeiesti. De asta e bine sa facem semnul crucii peste toate ale noastre. Zic si eu…
Dragul meu prieten ! În primul rând doresc sa-ti multumesc pentru ca nu mi-ai aruncat neînsemnatele comentarii la ‘gunoi’, ceea ce-mi confirma odata în plus ca iubesti si doresti sa cunosti Adevarul Absolut Atemporal, iar acest lucru ma bucura nespus si, daca va voi Domnul cândva, undeva, poate vom avea ocazia sa stam de vorba, face to face, sa dezbatem pe acest subiect al (AAA) care (înca) nu a fost revelat (în trup) decât în Hristos si toti cei ce L-au urmat si iubit neconditionat, fara frica, sacrificator si fara nici un fel de prejudecati legaliste, dogmatice, oculte, religioase care au obstructionat si împiedicat cunoasterea autentica evolutiva spre desavârsirea Bisericii lui Hristos, Sionul ceresc format din sfintii lui Dumnezeu, cei care au abandonat aceasta viata relativa de pe Terra privind cu încredere neclintita spre cerul deschis, asteptând si grabind Împaratia lui Dumnezeu la modul vizibil, obiectiv, pragmatic în care cerul este într-o unitate strânsa cu pamântul, iar acest lucru nu este realizabil decât prin metamorfoza nasterii din nou din apa si Duh, asa cum Isus Hristos la învatat pe fruntasul Nicodim din secta Fariseilor. (Ioan 3)
Eu înca nu am exprimat nimic,
Din tainele ascunse în „icoane”.
Doar trei sunt obiective pe pamânt,
Restul minciuni religioase si canoane… (tunuri)
P.S. Daca Adevarul doare, poti sa îl arunci în …mare ! 🙂