Și n-aud vocea mea care Te strigă

Publicat pe 5 iulie 2018 de 71ganduri

Eu nu Te iau de gând nu Te știu încă
și mi se face boala
mai adâncă

Am Tată-n cer dar inima orfană
și chinul mi se-ascute
taie-n rană

Și strig și nu Te-aud și mă intrigă
că n-aud vocea mea
care Te strigă

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Și n-aud vocea mea care Te strigă

  1. Iosif Strasbourg zice:
    6 iulie 2018 la 7:13 am

    Când Soarele si Luna se-ntuneca pe bolta,
    Si stelele stralucitoare cad din cer
    În suflet e pustiu iar gândul se revolta,
    Într-un vârtej atemporal, haotic, toate pier;

    Tot ce se misca-n univers e framântare,
    Lumini si fulgere,si energii paradoxale,
    Lupta eterna evolutiva si transformatoare,
    Ce are loc din vesnicii…cât va fi Soare…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s