blândeților tăcute nu mă-ncred

pe o părere
de cenusă șed
blândeților tăcute nu mă-ncred

mă lasă rece
putred și bolnav
din om mă fac neom din liber sclav

mă-nproașcă cu ocară
cu blestem
de liniștea fățarnică mă tem

baricadată
inima în ea
se dintr-un chin într-altul prăpădea

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s