Geneza 49: 5-7
mi-i prăbușită culmea
ce am fost
n-ai loc în piept de-odihnă de-adăpost
în van mi te închini
în van mă rogi
în urmă las și taurii ologi
nu mai striga tăcut
nu te aud
sunt tot văpăi un foc vulgar și crud
în apa clocotită
de mânii
ți-s pielea arsă căile pustii
mă-mpart în supărări
mă risipesc
și ramurile-abia-mi înmuguresc
71 de ganduri 
Iar ai cântat în versuri….
Să nu te risipești în supărări, ci să te aduni în freamăt, a binecuvântări!
aduna-ma cu rugaciunile tale, cu gandurile tale bune….