Moartea dintai

                                 „Pe cand va veni moartea
                                  tu de mult iti vei fi trait
                                  mortile toate…”

Va vorbesc de moarte pentru ca incerc sa mi-o imblanzesc.

Imi amintesc ca voi muri ca sa pacatuiesc mai putin.

Las moartea sa se ia la tranta cu viata pentru ca vreau sa imi fie paguba ca si castigul.

Moartea de care va vorbesc e o nunta mioritica, o odihna in care intra dreptii.

E si un somn adanc de pe urma caruia nu te poti decat intelepti, destepta adica.

Daca fericita e moartea celor iubiti de El, cine si-ar mai dori in felul asta sa fie fericit?

Mi se pare o taina a vietii sa te asezi in sicriu ca sfantul Antonie si sa spui impreuna cu Duhul: „Vino, Doamne!”

Sa stii trai e lucru mare, dar mai mare decat asta e sa stii muri (si la propriu si la figurat, adica in sens duhovnicesc).

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Moartea dintai

  1. Toate la vremea lor. Văzând și făcând.

  2. Iosif zice:

    „Moartea” fizica este cel mai sublim si minunat proces al învierii Sufletului, pentru cei ce iubesc viata !

  3. Adi S zice:

    de ce nu? De ce nu să trăiești …păcătuind mai puțin, judecând deloc și iubind mai mult …trăind intens, arzând sublim…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s