„Pe cand va veni moartea
tu de mult iti vei fi trait
mortile toate…”
Va vorbesc de moarte pentru ca incerc sa mi-o imblanzesc.
Imi amintesc ca voi muri ca sa pacatuiesc mai putin.
Las moartea sa se ia la tranta cu viata pentru ca vreau sa imi fie paguba ca si castigul.
Moartea de care va vorbesc e o nunta mioritica, o odihna in care intra dreptii.
E si un somn adanc de pe urma caruia nu te poti decat intelepti, destepta adica.
Daca fericita e moartea celor iubiti de El, cine si-ar mai dori in felul asta sa fie fericit?
Mi se pare o taina a vietii sa te asezi in sicriu ca sfantul Antonie si sa spui impreuna cu Duhul: „Vino, Doamne!”
Sa stii trai e lucru mare, dar mai mare decat asta e sa stii muri (si la propriu si la figurat, adica in sens duhovnicesc).
Toate la vremea lor. Văzând și făcând.
esti adolescentul meu.
preferat.
„Moartea” fizica este cel mai sublim si minunat proces al învierii Sufletului, pentru cei ce iubesc viata !
sanatate si viata lunga!
de ce nu? De ce nu să trăiești …păcătuind mai puțin, judecând deloc și iubind mai mult …trăind intens, arzând sublim…