în glasul Tău
răsună încăperi
de-adânci evlavii molcome tăceri
și văd cum se ridică-n buturugi
prin bârne și podele
fum de rugi
aud cum zburdă
pe altar viței
cum plânge piatra vie în moschei
la capătul de linii
moartea mea
să vină mă întreabă să mai stea
Ma-ntreb de ce vorbesc cei vii de moarte,
Când moartea e de mult învinsa ?
De ce mai ascultam al firii soapte,
Când Poarta cerului de mii de ani este deschisa ?