Nu toate faptele sunt si cai

Homosexualitatea o pun pe seama promiscuitatii, a decadentei. O leg (si asa o si dezleg) de Sodoma si Gomora si destinul acestor orase.

Nu m-a deranjat apetitul exagerat (bulimia sexuala in situatia data) macar ca mie mi-a fost mereu motiv de spovada (de spalat rufe) dar nu stiu cum m-as fi suportat sa „deviez” suplimentar. Iertati-mi intervalele de referinta: sunt valorile mele normale. Vorba lui Bundy: „Nu ma urmati: si eu sunt pierdut!”

„Nu cei sanatosi au nevoie de doctori, ci cei bolnavi.” Toti insa ne-am nascut, vorba lui Sorescu, bolnavi de moarte. Nu merita efortul de a o demonstra.

„Cine ia foc in san fara sa se aprinda?”

Scris e: „ferice de cel cu pacatul acoperit” si „cei cu inima curata vad pe Dumnezeu”. Ma tem ca vin vremuri cand se va trai cu pacatul la vedere, cu procese de constiinta chinuite si ambigui.

De multa ori mi-am imaginat ca la judecata de apoi am putea invoca: „Doamne, iarta-ne si nu ne mai judeca ca deja ne-am judecat destul pe pamant! Acum n-am venit sa iti cerem o osanda in plus, ci doar miluire.”

Prieteniile dintre persoane de acelasi sex care pot avea valori (inclusiv emotionale) mai mari decat indragostitii sunt realitati ce nu sustin homosexualitatea.

Mi-a scris cineva: „Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită.” (Exupery)

Si a adaugat:

„Poetul, ca și soldatul
nu are viață personală.
Viața lui personală
e praf și pulbere.” (Nichita Stănescu)

Asa m-a citit persoana asta ca imi venea sa o pup. Dar nu in sensul ala, ma intelegeti, nu?

Adevarul este ca homosexualitatea este un fapt dar nu o cale.