îmi cade umbra
inima-mi ia foc
mă usc în zarva lumii mă sufoc
duc ceru-n iad
duc iadu-n loc pustiu
și bat coclauri pe jumate viu
balaurii
cu răgete mă-nghit
mi se digeră visu-n burți de chit
de vai și-amar
mă subțiez sever
pustiul mi se-nalță până-n cer
și drumul drept
îmi tremură sub pași
m-ai apucat în veci să nu mă lași
71 de ganduri 
Frumoase versuri din suflet izvorâte. Felicitări !
ma deschid voua pentru ca nu va e teama de inima mea…
Ai un suflet de aur!
71ganduri: ce ochi frumos ai tu daca vezi aur sub un strat atat de gros de durere.
„de vai și-amar
mă subțiez sever
pustiul mi se-nalță până-n cer” – foarte mult mi-a plăcut asta!
multumesc, potecuta… mai scriu inca oarescat si ma gandesc prin februarie sa… ma inchei la cativa nasturi.
Nu prea înţeleg… 😳
nu stiu daca merita sa mai scriu. asta era tot. sa inchei cu scrisul? tu ce zici.
E greu de dat un sfat. Dacă mă întrebi dacă merită în sensul de dacă ne place sau nu, răspunsul nu poate fi decât afirmativ, din moment ce venim aici să culegem gânduri-rânduri. Dacă pe tine nu te ajută scrisul, nu-ţi alină un dor, o durere, un suspin sau nu-ţi aduce nicio bucurie, atunci… numai tu poţi răspunde la asta.
esti o poteca de dor. bun nume ai primit. nu pot sa nu iti dedic tie evocarea urmatoarelor versuri:
„Cer cer cer
un pic de cer
dor dor dor
de dor ma dor
ochii mei fragil mister.”
Îţi mulţumesc frumos! E o onoare să primesc asemenea versuri!
un plus tot pentru potecuta:
https://www.filumina.ro/fisier/id/24211-vino-doamne-mp3
ma gandesc ca toate cuvintele dumnezeiesti sunt cu cantec…