ma tii cu drag chiar pe taisul lamei

ma tesi de mic din pantecele mamei
Cuvantule dintai rascolitor
ma tii cu drag chiar pe taisul lamei
pe varf de munti si-n largul marilor

pe drum ma uluiesti cu de-alde Tine
din contra firii mai presus de firi
Iti dau din duh, Iti dau din intestine
strafundu-Ti dau in lungi marturisiri

incremenit in piatra lege tare
ma inlemnesti icoana nu a spaimei
ci infiat la Tine-n sinaxare
ma tii cu drag chiar pe taisul lamei.

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s