dar si sa rad parca inca nu-mi vine

era duminica
si tu ma-ntampinai
cu vorba ta de miere
cu ochii tai de lapte
si in livezi
cu rodiile coapte
si imi spuneam atat:
„exista rai!”

si in adancul meu
era o jale
ca ma topeam
de la caldura ei
si corpul meu ceresc fierbea
un ceai de tei
cutremurat
clocotitor prin oale

si tu m-ai imbracat atunci
cu tine
ca sa suspin cumva
mai usurat
si lacrimile pe obraz
mi s-au uscat
dar si sa rad inca parca
nu-mi vine

Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la dar si sa rad parca inca nu-mi vine

  1. vorbebune zice:

    …un ceai de tei cutremurat…
    Foarte frumoase versuri… frumoase gânduri!

    • 71ganduri zice:

      Multumesc… Mai mult exersez decat excelez. Imi amintesc cum imi spunea Ionatan.: „Tu scrie proza, omule!” Simtea el cazna mea… Dar cel mai mult imi plac – tre’ sa o recunosc – analizele… 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s