Cartea ortodoxa

Nota preliminara: tin sa precizez credinta mea profunda ca in Ortodoxie exista tot ce e necesar mantuirii sufletului si ca nu exista nimic in plus care sa il impiedice fundamental pe om sa intre in Imparatia Cerurilor. In acelasi timp, nu am considerat niciodata util sa blasfemiez in vreun fel credintele traditionale pentru a-mi legitima, vezi Doamne, actuala apartenenta denominationala.

Da, sunt suflet de Raskolnikov nu cu buna stiinta si nici printr-o decizie nu-stiu-cat de lucid asumata, ci din intamplare si sunt in favoarea unei Biserici careia i-am apartinut candva formal (si daca aveam suficienta curiozitate poate si in fapt) dupa cum acum… ”Multe cai pot parea bune omului, dar la urma toate duc la moarte.” Biserica e zidita pe o „Stanca ce de veacuri/ sta in valuri ca un far” si portile locuintei mortilor nu au cum sa o biruie.

Cunosc foarte bine durerea Bisericii Ortodoxe cu privire la cei pe care ii numeste eretici, ”rascolnici” si i-o impartasesc, mai putin insa subscriu degajat asprelor cuvinte cu care face referiri la anevoioasa mantuire a ”ratacitilor” si asta nu datorita groazei de a ma fi lepadat de dreapta credinta sau pentru a-i reprosa astfel ei sperietura, ci deoarece stiu ca Dumnezeu nu are nici ortodocsi, nici penticostali, ci numai fii pe care numai El, Tatal Si-i (re)cunoaste (2 Timotei 2:19). Dar mantuirea asta care vine de la evrei este in totalitate a Domnului asa ca sunt hotarat sa  nu ii dispretuiesc slujitorii.

Marturisesc, de asemenea, bucuria mare pe care o am cand vad pe piata religioasa un atat de frumos numar de carte ortodoxa (mai bine de 3.000 de titluri si parca vad ca asta e abia inceputul), carte cu o invatatura chiar daca pe alocuri – si ma repet – aspra, totusi sanatoasa, cu care ma pot si eu hrani. Carui tata nu i se intampla sa fie aspru (pana aproape de nebunie) cand e vorba sa isi creasca prunci zdraveni si feciori responsabili?

Vor spune unii ca Paul Evdokimov, Olivier Clement, Nicolae Steinhardt etc scriu texte mult prea valoroase pentru a putea fi socotite doar ortodoxe si ca ele apartin unui patrimoniu universal de spiritualitate crestina. Da, posibil sa fie asa, dar nu se poate ignora faptul ca toti acestia si-au scris gandurile in duhul Sfintelor Scripturi, in sinergie cu invatatura Parintilor Bisericii si potrivit traditiei ortodoxe din care purced.

Jaroslav Pelikan a inceput ca luteran si a sfarsit ca ortodox fara sa isi fi dorit vreodata o mediatizare excesiva a acestei convertiri pentru a nu produce vrajba interconfesionala. Sunt si alte cazuri asemanatoare.

La un moment dat s-a vorbit si de dorinta de dinainte de a muri a pastorului luteran Richard Wurmbrandt de a fi botezat ortodox. Treaba asta a fost considerata de neoprotestanti o obraznicie grosolana si o minciuna fatarnica. Unii s-au exprimat chiar plastic: ”Cand te botezi iti renegi, practic, viata de dinainte fata de care, prin scufundare, mori, pentru a proclama una noua, de nou nascut de curand, proaspat inviat, deci cum ar fi putut Wurmbrandt sa se dezica de cea mai mare parte a vietii sale de credinta printr-un botez ortodox?”

Personal eu cred in intelepciunea de sarpe si in curatia de porumbel a inimii nepacatos prefacute a acestui crestin-evreu si intuiesc ca pentru a-i oferi poporului sau intreaga revelatie primita si pentru a creste sansa ca neamul sa o asimileze, pentru asta, zic, s-ar fi facut asemenea lui (ar fi luat si chip de rob) si s-ar fi botezat ortodox chiar si post-mortem (daca nebotezul e „marea problema”) stiind si ca nu ortodoxia in sine poarta vina nepocaintei noastre. Nu a specificat in acest sens oare nimic in testamentul sau?!

Dar si daca s-ar fi botezat din convingere adanca si dintr-o nevoie de a lui personala noi ce am avea de pierdut?! Orgoliul?! Dar asta e, desigur, opinia mea de artist amator.

Acestea fiind spuse, nu am sa revin asupra cuvintelor mele socotindu-le indeajuns de lamurite in ele insele. In multe feluri se moare, fratilor, ”iar daca bobul de grau moare da rod… ” S-ar putea sa fim martorii unei rodiri binecuvantate. Dumnezeu vorbeste de ploi timpurii si de ploi tarzii. ”Departeaza-ti barca de la tarm, la adanc si arunca-ti mrejile.” Ne-ar deranja daca am pescui… o minune?!

Acest articol a fost publicat în Carti si autori. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s