Stare de Har

Desigur mostenim si in materie de religie de toate. Dupa atatia ani de crestinism, istoria a inmultit ideile religioase si le-a nuantat in asa fel incat cele doua milenii in loc sa ne faciliteze apropierea de Dumnezeu mai mult ne dezavantajeaza. Nu cumva timpul asta scurs de la inaltarea la cer a lui Iisus Hristos ne desparte de fapt tot mai mult de Cel dupa care tanjim si ne este astfel un obstacol perfect in calea intalnirilor esentiale? Mai Ii putem fi contemporani Fiului lui Dumnezeu?! (Kierkegaard, „Scoala Crestinismului”) Pentru asta iubesc eu Reforma, pentru justificarea si neprihanirea dobandite prin credinta. Sa dam si noi la o parte din piedicile pacatoase care, lesne impresurandu-ne, ne incurca alergarea. Sa ne amintim ca Iisus Hristos Insusi este drum drept, care taie pustiul inimii ca pe branza, de fapt, o scurtatura, singura. El ne-a anulat prin coborarea Lui in istorie toti anii ratacirilor anterioare si tot El face ca reintoarcerea Lui cu zabava sa nu fie o intarziere reala. Desi practic umbla aceleasi drumuri ca noi toti, sfintii par a fi apucat pe alte cai decat cei pacatosi! Pentru ei, imposibila mantuire a sufletului este cu putinta si accesibila caci, odata infipta crucea in dealul Capatanii, orice ticalos poate fi minunat si orice vierme iubit, si, prin credinta copilareasca, aparent naiva, pana si prostii se trezesc ca din morti intr-o stare de Har care ne-ar fi de mare folos fiecaruia.