10%

Zeciuiala e o alta forma in care Dumnezeu ne roaga frumos sa ne intoarcem privirile catre El, ca nu cumva, despartiti de El, sa ne ratam cu bogatiile noastre cu tot. El nu e o institutie care functioneaza bine doar daca contribuabilii isi platesc cotizatiile. Lui trebuie sa ii dam intaietate in toate deci e normal sa revendice pentru Sine cele dintai roade ale campului si intaiul nostru nascut si asta nu pentru ca roadele tarzii ar fi nesanatoase, iar ultimul nostru nascut idiot, Doamne fereste! Dreptul de intai nascut al lui Esau nu il lipseste de nici un drept pe Iacov. Ba, dimpotriva, Scriptura se exprima violent: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urat.”

Zeciuiala e un alt fel de a arata care ne sunt prioritatile. „Doamne, iti dau primul loc in viata mea!” Dar zeciuiala e 10% doar tehnic vorbind nu si duhovniceste. Robul ala rau si necredincios spune despre Dumnezeu ca secera de unde nu a semanat si aduna de unde nu a imprastiat. Oare greseste el cu privire la Dumnezeu? Dar daca Dumnezeu e chiar atat de aspru precum presupune robul din pilda Mantuitorului si nu cere 10% din cele cu care se milostiveste de om, ci 1000%? Nu cumva in clipa Lui de manie El parjoleste, ca nebun, totul si nimiceste deopotriva si pe cei „rai” si pe cei „buni”, pentru ca, de fapt, nu este nici unul neprihanit, nici unul macar?! Atunci care e socoteala?!

Dumnezeu ne-a dat o libertate uriasa, inclusiv asupra bunurilor noastre materiale. Lui Anania si Safirei Petru le spune clar: „Nu erau banii dobanditi ai vostri? Nu puteati sa faceti ce vroiati cu pretul ogorului vandut?” Probabil ca au dat apostolilor mai mult de 10%. Daca ar fi folosit tot venitul acela in interese personale, ba indraznesc sa spun ca daca si i-ar fi cheltuit ca fiul risipitor, pentru lucruri de nimic (care nu satura) sau chiar pentru placeri, mai bine le-ar fi fost lor decat asa, hotarand in inima lor sa minta pe Dumnezeu. Dumnezeu ne trateaza boiereste, cu noblete aristocrata, dar daca vede ca ne purtam marsav, incepe a ne vorbi in felul nostru si atunci „cifrele sa ne mangaie.” (Sami Mitra) Pentru multi zeciuiala nu e decat o astfel de cifra. Poate mangaia o avere imensa asa cum mangaie iubirea? „Aur si argint nu am” spune Petru, „dar ce am iti dau.” Ceea ce avea Petru de dat, aia ma intereseaza pe mine sa am si sa daruiesc oamenilor si Domnului meu. Averea cu care Il onoram trebuie sa corespunda unei comori a inimii noastre fara de care suntem in pericolul de a ne alege cu dispret de pe urma zeciuielilor noastre (Cantarea Cantarilor).

Inca o intrebare si gata: despre ce vorbesc banutii vaduvei? In procente, va rog!