Un Sfant pentru toti

Dupa cum in Adam toti au pacatuit, tot astfel in Hristos noi toti putem fi socotiti neprihanire a lui Dumnezeu. „Ma sfintesc pentru ei”, se ruga, in Ghetimane, Fiul lui Dumnezeu si trebuie sa credem ca Cel Sfant care nu a cunoscut pacat, Mielul cel fara vina si fara cusur se sfintea in contul nostru ca sa avem si noi ceva sacru pe gestiune. Cand monahii fac cele trei voturi: de ascultare, de saracie si de castitate, angajamentul lor asumat lucid nu are in el urma niciunei pierderi, a niciunei ratari, ci dimpotriva la mijloc e o transfigurare, o sublimare care cu greu isi afla cuvintele in vocabularele limbilor omenesti. Cei in care duhul este inca viu, insa, stiu despre ce vorbesc eu aici. Iata cat de ascultator a fost Iisus: atat de ascultator incat nici moartea nu I-a schimbat hotararile. De ce? Pentru ca, ascultator pana la moarte si inca moarte de cruce, se sfintea pentru noi. Murind, Hristos a coborat in adanc, in locul cel mai de jos, in maruntaiele pamantului din care am fost plamaditi, dar stie vreunul din noi cu ce s-a intors El inapoi, ridicandu-Se din morti si ce a castigat pentru noi ascultarea Lui deplina si neconditionata?! Ii era fidel lui Dumnezeu cu care se logodise, cu care se facuse una. Nu era taiat imprejur doar in carne, ca circumcisi putem fi oricare, ci era taiat imprejur cu inima, era cast. De ce? Pentru ca, ferind caile oricaror pangariri si a promiscuitatilor parsiv camuflate, se sfintea pentru noi. Acest sarac, care bate la usa inimilor noastre ca un cersetor, acest Neprihanit care a lepadat cele lumesti, pe care nu Il pot cumpara argintii nostri sau bunurile noastre materiale, care nu se lasa sedus si ispitit de nalucirile acestei vieti, se sfintea pentru noi. „Voi sunteti lumina lumii si sarea pamantului.” Intrebarile sunt scurte si taioase: Suntem lumina si sare sau nu suntem?! Ar fi mai crutata azi Sodoma si Gomora decat odinioara daca i-am fi printre locuitori? Umple prezenta noastra vreo spartura cat de mica din miile de gauri ale lumii acesteia?! Cand va numara Dumnezeu universul ne va lua in vreun fel in socoteala Lui sau vom fi in gramada celor gasiti usori?! Sunt convins ca un neam supravietuieste prin sfintii lui, nu prin tehnologie avansata, nici prin nivel de trai, nici prin resursele lui umane si geniile pe care le da, ci prin sfinti. Nu de nebun era ferm Leon Bloy cand afirma ca „exista o singura tristete: aceea de a nu fi sfant.”