“Binecuvanteza Tu, Doamne, pe mama, pe tata, pe Sebi, pe Alexis, pe…”

(aici piciul se uita pe peretele din fata patului sau unde maica-sa i-a lipit tot felul de imagini cu personaje din desenele animate)

“… pe Mickey Mouse, pe Tom si Jerry, pe Spiderman, pe Ben 10.”

***

Dumnezeu a ales un popor nu pentru a le nimici pe celelalte ci ca, binecuvântându-l, să îl facă o binecuvântare pentru toţi, fie vecini (cei de aproape) fie străini de-abinelea (cei de departe).

***

Iisus în jertfa Lui le uneşte pe cele de sus cu cele de jos un lucru altminteri cu neputinţă dacă nu ar fi existat nebunia propovăduirii Crucii.

***

Sunt neîndoios destule pricini de ceartă dar dragostea e prin ea însăsi o pricină mai mare decât toate, îngăduinţei aşadar nelipsindu-i nicicând argumentul.

***

Aici e răbdarea sfinţilor: în apocalipsa!

***

Dacă deschid gura nu înseamnă neaparat şi că mi s-a dat cuvânt!

***

Când văd un om nesuferit trebuie să îl iubesc ca pe mine însumi, nu?, deci ca şi cum eu aş fi nesuferitul acela care întâmplător, total întâmplător, vă asigur, e el (şi s-ar putea până la urmă să nici nu fie).

***

Când Harul va fi luat de la noi, după cum am fost înştiinţaţi, cine va mai lucra pentru noi?

“Blastama pe Dumnezeu si mori!” ii spune nevasta-sa. Ea nu era atinsa direct de buba lui barbatu-sau dar, in calitatea ei de apartinator, o durea boala vecinului si simtea ca nu mai face fata. Ea se face o gura de iad reala si ii cerea barbatului ei exact lucrul pe care pariase Satana ca il va obtine daca i-l da Dumnezeu pe Iov pe mana. Fiu-meu cand a auzit textul biblic mi-a spus: “A intrat Satana in femeia lui Iov!”.

Nu se stie daca era in faza “terminala”, dar daca era pe moarte atunci, din perspectiva ei, nu mai ramane loc pentru nici o nadejde. Iov nu castiga si nu pierde nimic daca acum, cand toate se vor, oricum, termina, il blastama pe Dumnezeu. Nu-i asa?! Dar Iov nu era felul acela de nenorocit care isi pune nadejdea in Dumnezeu doar pentru viata asta. Poate ca nu avea in el decat gandul vesniciei dar asta e destul ca sa faca din el o fiinta infinita.

Poate ca nevasta-sa ii propune sa se sinucida. Ce fel indecent de a parasi lumea asta. Epistola catre Evrei ne spune clar nu doar sa suportam mustrarea si certarea Domnului, ci mai mult de atat… sa traim.

La multi ani asadar tuturor!

***

De vreme ce trebuie sa ne iubim semenii ca pe noi insine, s-ar putea ca C E I L A L T I sa nu fie decat un alt chip al sinelui nostru.

***

Vom fi ca Dumnezeu mai ales atunci cand se va arata El.

]]> http://71ganduri.wordpress.com/2011/12/11/cutremurarea-iubirii-alter-ego-ca-dumnezeu/feed/ 0 71ganduri http://71ganduri.wordpress.com/2011/11/24/in-somn/ http://71ganduri.wordpress.com/2011/11/24/in-somn/#comments Thu, 24 Nov 2011 20:12:04 +0000 71ganduri http://71ganduri.wordpress.com/?p=1595 Continue reading →]]> Câtă vreme preaiubiţii lui Dumnezeu îşi primesc hrana ca prin somn trăim, pe undeva, în trupurile acestea ale noastre, chiar atunci când suntem treji de-abinelea, un somn, un somn uriaş. Dintr-o asemenea perspectivă, somnul de peste noapte este un somn mic pe care îl dormim într-un somn cu mult mai mare. Dintr-o asemenea perspectivă, încă nu a venit peste noi nici o dimineaţă adevarată, toate dimineţile de până acum nu au fost întregi, toate ne-au mintit, pe undeva, au fost nişte falsuri. Dintr-o asemenea perspectivă, nimeni nu s-a trezit încă de tot şi pe deplin. Ştiţi ce frumoasă e lumea pe care trăim? “Frumoasa din pădurea adormită”. Într-o zi, sărutul lui Dumnezeu, unul aievea, nu mistic, ne va deştepta. Ne mai rămâne, aşadar, o deşteptare cât o înviere din morţi, când Dumnezeu va fi întors fila acestui calendar, şi lumea şi lucrurile de acum vor fi trecut. Aşa o dimineaţă aşteptăm noi, în care toate lucrurile se vor fi înnoit, o dimineaţa în care, ştergându-ne la ochi ca după un somn lung şi adânc, ne va trezi apropierea, mult aşteptată, a Mirelui sufletului nostru.

Nu contează ce simţi,
ce gândeşti sau doreşti.
Îţi voi străpunge inima
ca să nu te mai înşele
nemernicia ei
şi să se poată împlini
neîmpiedicată
voia Domnului.

Voi înfige crucea
în dealul căpăţânii tale
şi îţi voi răstigni mintea
ca să triumfe gândul
ascultării totale
şi al umilinţei ultime.

Te voi toca mărunt
nu va mai rămâne
nici o bucată
care să îmi vorbească
despre tine.

Prea puţin din
chipul lui Dumnezeu
te mai locuieşte
aşa că
te voi şterge
de pe faţa pământului
te voi citi – vorba Poetului -
cu tasta “delete”.

Îţi voi impune o lepădare
de sine
impecabilă.

La urmă-am să cer să te cearnă
O noapte polară de iarnă.

“Numai partea cea mai înaltă a atenţiei intră în contact cu Dumnezeu” (Simone Weil)

Atentă la nevoile tale
Nu-mi rămâne decât
Să mă micşorez
Ca să ai tu destul loc
În care să creşti, să te întinzi,
Să te dezvolţi,
Să te umfli în pene şi să zbori.

Tu eşti perfect.
Nu mai trebuie să te schimbi
La faţă.
Ai valorile unei constante
Aşa că am să te strig
De acum încolo
“Kappa”.

Iar eu
Voi improviza la nesfârşit
Dansând în jurul tău
Ca un satelit,
Fluierând de jale şi oftat,
de joc şi voie bună
După cum va fi nevoie
Variaţiuni
Pe tema iubirii.