Nu vreau sa stiu decat acel Cuvant
ce, intrupat, ia chipul meu de sluga
si il azvarle ca pe pleava-n vant
din plans amar sa-si faca sfanta ruga.
Nu vreau sa stiu din multele lumini
decat lumina Soarelui dreptatii
suit prin lan de grau, prin maracini,
netulburat de zgomotul cetatii.
Nu vreau sa stiu decat un singur zbor
o ridicare-n cer de maini curate
cele de jos se duca-n josul lor
pe cele vechi le uit de-acum pe toate.
Pingback: Sâmburi (59) – Au scris frumos despre Iubire | Convieţuire